Glumesc deseori spunand ca pentru majoritatea celor ce vietuiesc in Braila, orasul se afla in partea de Nord a Baraganului si nu pe malul stang al Dunarii.
Spun vietuiesc pentru ca doar o parte dintre ei si traiesc aici, printre noi.
O sa va revolte, probabil, gluma, pentru ca Braila se afla in ambele ipostaze.
Dar Baragan inseamna "pustie" in turceste, iar Braila s-a nascut si a inflorit pe malul Dunarii.
Fluviu despre care se intrec cu totii sa-l denumeasca "artera vitala a Europei", "axa continentului"....
Este evident cat de important a fost pentru marile puteri ale lumii, caci au lasat orase, cetati, citadele, poduri.
Este la fel de evident si pentru cei de azi cat de importanta este Dunarea.
Dar poate nu ar fi rau sa va povestesc ce a insemnat nu doar cel mai mare fluviu al Europei, ci intreg ansamblul hidrogeografic al bazinului acesteia, dintre Harsova si Braila de astazi.
Si nu am pomenit fara rost cele doua porturi la Dunare: acum mai bine de sapte mii de ani, in cele doua locuri existau asezari permanente, ale unei civilizatii din care si noi, cei de astazi ne culegem inca fragmente de ADN.
Gravura,
datând din 1826, reprezentând oraşul Hârşova
văzut de pe malul opus al Dunării. La dreapta, alături de impozanta fortificaţie, artistul a reprezentat o colină care corespunde fără îndoială tell-ul neo-eneolitic.
(Desen Ermigny, în Adolphe Kunike, Wien, 1826,
Biblioteca Academiei Române, Cabinetul de Stampe,
A.G. III 146/5577).
văzut de pe malul opus al Dunării. La dreapta, alături de impozanta fortificaţie, artistul a reprezentat o colină care corespunde fără îndoială tell-ul neo-eneolitic.
(Desen Ermigny, în Adolphe Kunike, Wien, 1826,
Biblioteca Academiei Române, Cabinetul de Stampe,
A.G. III 146/5577).
Tell-ul de la Harsova.
Aveti aici un link pentru detalii suplimentare: http://www.culture.gouv.fr/fr/arcnat/harsova/ro/f-tell4.htm
Iata ce spun cei de la http://www.cimec.ro/Arheologie/gumelnita/4harta/main.htm:
Hârşova-tell (I) este una dintre cele mai mari aşezarile de acest tip descoperite în sud - estul Europei, s-a format pe o stâncă acoperită cu nisip, adus de Dunăre. Dimensiunile considerabile (200 x 150 m; h = 12 m) şi evoluţia îndelungată a aşezării se explică prin poziţia sa deosebit de favorabilă - punte de legătură între Dobrogea şi Câmpia Română, situată între Balta Ialomiţei şi Balta Brăilei, în apropierea gurii de vărsare a Ialomiţei în Dunăre. Deplasarea treptată a fluviului spre est la care s-au adăugat acţiunile antropice au dus la distrugerea unei mari părţi din aşezare.
Braila
Brăiliţa - Brăiliţa este un cartier al municipiului Brăila, situat la marginea nordică a oraşului, în zona unde se unesc cele două braţe ale Dunării.
Staţiunea arheologică de la Brăiliţa era situată pe terasa Dunării, în jurul Vadului Catagaţei, la 1 Km est de Biserica "Sf. Dumitru" şi 1 Km vest de malul stâng al Dunării. Acum 50 ani, la poalele Terasei Dunării erau două cărămidării, care în ultimii ani au fost înlocuite de construcţii edilitare moderne, digul Dunării şi de şoseaua Brăila - Galaţi.
Staţiunea a fost descoperită în 1955, când excavatoarele fostelor cărămidării au scos la lumina zilei primele vestigii arheologice. În acelaşi an au început săpăturile de salvare, ce s-au transformat în cercetări sistematice care au durat până 1975. Colectivul arheologic a fost format din Nicolae Harţuche, Florian Anastasiu şi Ion T. Dragomir (doar câţiva ani). Din renumita staţiune, azi a mai rămas doar 10% din suprafaţa iniţială, care se află sub locuinţele din str. Viilor.
Aşezarea neolitică era formată din două niveluri culturale - nivelul inferior atribuit culturii Boian - faza Giuleşti, nivelul superior atribuit culturii Gumelniţa, între ele existând un strat intermediar.
Nivelul cultural Gumelniţa cuprinde două niveluri de locuire identificate datorită complexelor de locuire (locuinţe de suprafaţă, vetre, gropi), ambele atribuite cultural fazei Gumelniţa A2.
Nivelurile de locuire gumelniţene erau suprapuse de o necropolă de inhumaţie datată în perioada de tranziţie de la epoca neolitică la epoca bronzului, mormintele fiind atribuite de N. Harţuche culturilor Cernavoda I, Cernavoda II şi bronzului timpuriu.
Bibliografie:
N. Harţuche, Fl. Anastasiu, Brăiliţa, Aşezări şi cimitire omeneşti datând din epoca neolitică până în pragul orânduirii feudale, Brăila, 1968.
N. Harţuche, Fl. Anastasiu, Catalogul selectiv al colecţiei de arheologie a Muzeului Brăilei, Muzeul Brăilei, Brăila, 1976.
[S.P.]
Staţiunea arheologică de la Brăiliţa era situată pe terasa Dunării, în jurul Vadului Catagaţei, la 1 Km est de Biserica "Sf. Dumitru" şi 1 Km vest de malul stâng al Dunării. Acum 50 ani, la poalele Terasei Dunării erau două cărămidării, care în ultimii ani au fost înlocuite de construcţii edilitare moderne, digul Dunării şi de şoseaua Brăila - Galaţi.
Staţiunea a fost descoperită în 1955, când excavatoarele fostelor cărămidării au scos la lumina zilei primele vestigii arheologice. În acelaşi an au început săpăturile de salvare, ce s-au transformat în cercetări sistematice care au durat până 1975. Colectivul arheologic a fost format din Nicolae Harţuche, Florian Anastasiu şi Ion T. Dragomir (doar câţiva ani). Din renumita staţiune, azi a mai rămas doar 10% din suprafaţa iniţială, care se află sub locuinţele din str. Viilor.
Aşezarea neolitică era formată din două niveluri culturale - nivelul inferior atribuit culturii Boian - faza Giuleşti, nivelul superior atribuit culturii Gumelniţa, între ele existând un strat intermediar.
Nivelul cultural Gumelniţa cuprinde două niveluri de locuire identificate datorită complexelor de locuire (locuinţe de suprafaţă, vetre, gropi), ambele atribuite cultural fazei Gumelniţa A2.
Nivelurile de locuire gumelniţene erau suprapuse de o necropolă de inhumaţie datată în perioada de tranziţie de la epoca neolitică la epoca bronzului, mormintele fiind atribuite de N. Harţuche culturilor Cernavoda I, Cernavoda II şi bronzului timpuriu.
Bibliografie:
N. Harţuche, Fl. Anastasiu, Brăiliţa, Aşezări şi cimitire omeneşti datând din epoca neolitică până în pragul orânduirii feudale, Brăila, 1968.
N. Harţuche, Fl. Anastasiu, Catalogul selectiv al colecţiei de arheologie a Muzeului Brăilei, Muzeul Brăilei, Brăila, 1976.
[S.P.]
Probabil este greu de imaginat cum puteau arata locurile acelor vremuri, cu sapte mii de ani in urma, cand noi nu mai vrem sa stim cum se traia acum O suta de ani!
Si totusi, este vorba de adevaruri de necontestat: s-a trait in spatiul dintre aceste doua repere, vreme de sapte milenii!!
Egiptul nu se randuise inca in istoria lumii!
Un tell in sud, Harsova, celalalt in nord, Brailita, si o salba intreaga de asezari in jurul Marii Balti: Greci, Carcaliu, Iglita (Turcoaia)....
Iglita (Turcoaia)
Elitele pe inaltimile tell-urilor, cu ochii pe bogatiile din vale.
Vanat, peste, culturi foarte bogate si usor de obtinut, cale de transport foarte simpla.
Se circula de la nord la sud si de la vest la est cu usurinta, pentru ca balta era brazdata de privaluri si canale. Acum, doar pe calea aerului. Balta e asanata.
Erau cu siguranta putini, locuitorii acelor vremuri.
Dar nici acum nu sunt foarte multi, si se duc si aceiea.
Cu siguranta ca erau oameni aspri, ca traiau in conditii foarte grele.
Dar nu pot sa nu pomenesc si de conditiile actuale, cand transportul de la Marasu sau Frecatei catre Braila se face pe asfaltul moale de la ploaie..., cand ingheata Dunarea si nu mai trece "podul" in "Insula"...
Preistorie.
Atunci erau elite si ulime. Ulimea muncea pentru elitele conducatoare.
Asa am invatat de la profesorul de preistorie.
Asa a fost si in cei patruzeci de ani de comunism. Cand s-a asanat Balta. Cu cei turnati de ulime ca erau cam gospodari si ca..cam aveau cam multe.
Deci, turnatii au fost trimisi la asanat si indiguit, unde au si murit, Dumnezeu sa le odihneasca oasele unde au fost lasate de elite, restul ulimii au impartit agoniseala celor dintai, in cooperative.
Si au construit fericiti socialismul.
Pe care il traim noi din plin. Bine ca n-a mai ramas mare lucru de asanat!
Digul
Si berze. Acelasi neam de berze care veneau din Africa de Sud si in mileniul V BC.
Sa va mai arat niste pasari. Cat mai sunt pe la noi inca in vizita.
.jpg)
GAINUSA DE BALTA (GALLINULA CHLOROPUS)
Gainusa de
balta este o pasare migratoare ce o putem intalni la noi destul de des in
perioada martie-octombrie pe aproape orice ochi de apa cu un palc de stuf, care
sa-i ofere protectie si loc de cuibarit.
Este deseori confundata cu lisita cu
care se aseamana mult, dar este de dimensiuni mai mici -are aproximativ 30 cm.
Penajul este negru cu nuante brune pe aripi si
spate. Are o coada scurta pe care o tine ridicata, cu ceva pene albe in
lateral.Ciocul este de culoare rosie portocalie cu o pata de alb-galbui la
varf. Vom putea vedea si o dunga alba de-a lungul trupului care parca da contur
aripilor. Picioarele sunt relativ lungi, acoperite parca cu solzi, de culoare
verzui si cu ceva rosu spre pulpe. Exemplarele tinere sunt de culoare maronie.
Convetuiesc de obicei
perechi, singuratice, stapanind fiecare cate un colt de balta. Mare manie
se dezlantuie atunci cand apare vreun invadator dornic de frumusetile
gainusei. Stapanul iazului il alunga imediat, ajutat de multe ori si de gainusa.
Cuibul il fac in desisul stufului si clocesc
ambii parteneri. Gainusa de balta depune pana la 12 oua iar periaoda de
incubatie este de 20 de zile. Sunt ani in care reusesc sa creasca doua serii de
pui.
.jpg)
LISITA (FULICA ATRA)
Lisita este o pasare destul de des
intalnita in aproape toate ochiurile de balta cu un pic de stuf. Seamana foarte
mult la aspect cu gainusa de balta, numai ca lisita este mai mare, de
aproximativ 38 cm si are ciocul de culoare alba cu o ridicatura spre
frunte de aceeasi culoare.
Penajul este de culoare
complet neagra cu ceva reflexii albastrui. Laba piciorului la lisita nu este
palmata si cu toate astea sunt bune inotatoare si se scufunda foarte bine. Ochii sunt de culoare rosie. Lungimea
corpului este de 36-38 cm, anvergura aripilor de 70-80 cm iar greutatea de
600-900 g.
Lisita este o pasare destul de sperioasa si rar o vedem
avantata in largul lacului. De obicei inoata pe langa stuf si la cea mai mica
miscare suspecta se face navazuta in padurea de stuf.
Cuibul lisitei este facut din stuf si vegetatie uscata direct pe apa
in interiorul stufului. Pentru ca pluteste, cuibul nu va fi afectat de
eventualele fluctuatii ale nivelului apei. In luna aprilie lisita depune pana la
12 oua de culoare cafenie deschisa cu picatele. Clocitul este facut prin rotatie
de ambii parteneri iar perioada de incubatie este de 22 de zile.
.jpg)
NAGAT (VANELLUS VANELLUS)
Generalitati: Oaspete de vara, pasare monogama.
Descriere: (28 -32 cm). Pe spate si aripi, penele sunt de culoarea negru-verzui. Crestetul si gusa sunt negre, iar abdomenul si obrajii sunt albe. Pe cap prezinta un mot din pene, arcuit in sus. Bune zburatoare, active atat ziua cat si noaptea. Se hranesc cu insecte, larve, viermi, si nevertebrate mici ce traiesc pe campie.
Reproducerea : In lunile aprilie – mai, femela depune 3-4 oua verzui cu puncte intunecate, oua ce sunt clocite timp de 26 -27 zile de catre ambii parinti. In timpul clocitului masculul isi apara cuibul cu agresivitate.
Habitat: prefera regiunile joase, deschise, de campie, cuibarind frecvent pe langa aproape toate baltile din tara noastra. Toamna migreaza catre tarile din jurul Marii Mediterane si sudul Asiei. In unele ierni blande pot fi intalnite exemplare in sudul tarii noastre.
.jpg)
Gasca de vara (Anser anser)
Este cea mai mare dintre gastele
intalnite la noi in tara, cantarind, de regula, intre 3 si 4 kg. Culoarea
generala este bruna-cenusie, iar penele de contur sunt tivite cu alb, ceea ce o
face sa para brazdata transversalde dungi albe.
Este specie de pasaj si oaspete de
vara care soseste in Romania in luna februarie, venind din nordul Africii unde
ierneaza. Pleaca de la noi, in luna noiembrie, dar sunt si exemplare, putine la
numar, care ierneaza in tara noastra. In timpul pasajului stolurile de gaste
zboara in forma de "V" neregulat. Aceste stoluri sunt conduse, in
general, de un gascan batran.
O mare parte dintre gastele mari
cuibaresc la noi in Delta Dunarii, dar si in alte cateva lacuri intinse cu stuf
din sudul tarii. Cele mai multe dintre acestea cuibaresc insa mai la nord de
tara noastra.
Prefera baltile intinse si
linistite, cu stuf si papura, unde gasesc atat conditii propice de adapost, cat
si de hrana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu