joi, 21 noiembrie 2013

Impresii despre Balta

Ca brailean, poti crede ca si cei care mai mult sau mai putin intamplator locuiesc in urbea aceasta, sunt legati de Dunare. Si eu sunt chiar convins ca lucrurile nu stau deloc asa.
Glumesc deseori spunand ca pentru majoritatea celor ce vietuiesc in Braila, orasul se afla in partea de Nord a Baraganului si nu pe malul stang al Dunarii.
Spun vietuiesc pentru ca doar o parte dintre ei si traiesc aici, printre noi.
O sa va revolte, probabil, gluma, pentru ca Braila se afla in ambele ipostaze. 
Dar Baragan inseamna "pustie" in turceste, iar Braila s-a nascut si a inflorit pe malul Dunarii.
Fluviu despre care se intrec cu totii sa-l denumeasca "artera vitala a Europei", "axa continentului"....
Este evident cat de important a fost pentru marile puteri ale lumii, caci au lasat orase, cetati, citadele, poduri.
Este la fel de evident si pentru cei de azi cat de importanta este Dunarea.
Dar poate nu ar fi rau sa va povestesc ce a insemnat nu doar cel mai mare fluviu al Europei, ci intreg ansamblul hidrogeografic al bazinului acesteia, dintre Harsova si Braila de astazi.
Si nu am pomenit fara rost cele doua porturi la Dunare: acum mai bine de sapte mii de ani, in cele doua locuri existau asezari permanente, ale unei civilizatii din care si noi, cei de astazi ne culegem inca fragmente de ADN.
Gravura,
datând din 1826, reprezentând oraşul Hârşova
văzut de pe malul opus al Dunării. La dreapta, alături de impozanta fortificaţie, artistul a reprezentat o colină care corespunde fără îndoială tell-ul neo-eneolitic.
(Desen Ermigny, în Adolphe Kunike, Wien, 1826, 
Biblioteca Academiei Române, Cabinetul de Stampe,
A.G. III 146/5577). 

Tell-ul de la Harsova. 
Aveti aici un link pentru detalii suplimentare: http://www.culture.gouv.fr/fr/arcnat/harsova/ro/f-tell4.htm
 Hârşova-tell (I) este una dintre cele mai mari aşezarile de acest tip descoperite în sud - estul Europei, s-a format pe o stâncă acoperită cu nisip, adus de Dunăre. Dimensiunile considerabile (200 x 150 m; h = 12 m) şi evoluţia îndelungată a aşezării se explică prin poziţia sa deosebit de favorabilă - punte de legătură între Dobrogea şi Câmpia Română, situată între Balta Ialomiţei şi Balta Brăilei, în apropierea gurii de vărsare a Ialomiţei în Dunăre. Deplasarea treptată a fluviului spre est la care s-au adăugat acţiunile antropice au dus la distrugerea unei mari părţi din aşezare.


Braila

Brăiliţa - Brăiliţa este un cartier al municipiului Brăila, situat la marginea nordică a oraşului, în zona unde se unesc cele două braţe ale Dunării.
Staţiunea arheologică de la Brăiliţa era situată pe terasa Dunării, în jurul Vadului Catagaţei, la 1 Km est de Biserica "Sf. Dumitru" şi 1 Km vest de malul stâng al Dunării. Acum 50 ani, la poalele Terasei Dunării erau două cărămidării, care în ultimii ani au fost înlocuite de construcţii edilitare moderne, digul Dunării şi de şoseaua Brăila - Galaţi.
Staţiunea a fost descoperită în 1955, când excavatoarele fostelor cărămidării au scos la lumina zilei primele vestigii arheologice. În acelaşi an au început săpăturile de salvare, ce s-au transformat în cercetări sistematice care au durat până 1975. Colectivul arheologic a fost format din Nicolae Harţuche, Florian Anastasiu şi Ion T. Dragomir (doar câţiva ani). Din renumita staţiune, azi a mai rămas doar 10% din suprafaţa iniţială, care se află sub locuinţele din str. Viilor.
Aşezarea neolitică era formată din două niveluri culturale - nivelul inferior atribuit culturii Boian - faza Giuleşti, nivelul superior atribuit culturii Gumelniţa, între ele existând un strat intermediar.
Nivelul cultural Gumelniţa cuprinde două niveluri de locuire identificate datorită complexelor de locuire (locuinţe de suprafaţă, vetre, gropi), ambele atribuite cultural fazei Gumelniţa A2.
Nivelurile de locuire gumelniţene erau suprapuse de o necropolă de inhumaţie datată în perioada de tranziţie de la epoca neolitică la epoca bronzului, mormintele fiind atribuite de N. Harţuche culturilor Cernavoda I, Cernavoda II şi bronzului timpuriu.
           
           Bibliografie:
           N. Harţuche, Fl. Anastasiu, Brăiliţa, Aşezări şi cimitire omeneşti datând din epoca neolitică până în pragul orânduirii feudale, Brăila, 1968.
           N. Harţuche, Fl. Anastasiu, Catalogul selectiv al colecţiei de arheologie a Muzeului Brăilei, Muzeul Brăilei, Brăila, 1976.
           [S.P.]

Probabil este greu de imaginat cum puteau arata locurile acelor vremuri, cu sapte mii de ani in urma, cand noi nu mai vrem sa stim cum se traia acum O suta de ani!
Si totusi, este vorba de adevaruri de necontestat: s-a trait in spatiul dintre aceste doua repere, vreme de sapte milenii!!
Egiptul nu se randuise inca in istoria lumii!
Un tell in sud, Harsova, celalalt in nord, Brailita, si o salba intreaga de asezari in jurul Marii Balti: Greci, Carcaliu, Iglita (Turcoaia)....


Iglita (Turcoaia)

Elitele pe inaltimile tell-urilor, cu ochii pe bogatiile din vale.
Vanat, peste, culturi foarte bogate si usor de obtinut, cale de transport foarte simpla.
Se circula de la nord la sud si de la vest la est cu usurinta, pentru ca balta era brazdata de privaluri si canale. Acum, doar pe calea aerului. Balta e asanata.
Erau cu siguranta putini, locuitorii acelor vremuri.
Dar nici acum nu sunt foarte multi, si se duc si aceiea.
Cu siguranta ca erau oameni aspri, ca traiau in conditii foarte grele.
Dar nu pot sa nu pomenesc si de conditiile actuale, cand transportul de la Marasu sau Frecatei catre Braila se face pe asfaltul moale de la ploaie..., cand ingheata Dunarea si nu mai trece "podul" in "Insula"...
Preistorie.
Atunci erau elite si ulime. Ulimea muncea pentru elitele conducatoare. 
Asa am invatat de la profesorul de preistorie.
Asa a fost si in cei patruzeci de ani de comunism. Cand s-a asanat Balta. Cu cei turnati de ulime ca erau cam gospodari si ca..cam aveau cam multe.
Deci, turnatii au fost trimisi la asanat si indiguit, unde au si murit, Dumnezeu sa le odihneasca oasele unde au fost lasate de elite, restul ulimii au impartit agoniseala celor dintai, in cooperative.
Si au construit fericiti socialismul.
Pe care il traim noi din plin. Bine ca n-a mai ramas mare lucru de asanat!

marți, 19 noiembrie 2013

Balta Brailei la inceputuri

 Pentru cei care doar au auzit de Balta Brailei, am sa incerc sa prezint ceea ce am vazut si trait vreme de mai bine de jumatate de secol prin si in preajma ei. Cu bune si rele, cu viata din plin si agonie pe masura.
Iar pentru cei care o cunosc, va fi cu siguranta motiv de aduceri aminte si imbolduri la calatorii, caci Balta are loc pentru oricine.


Iata cum arata, geografic, Balta Brailei. Si pentru ca mi-am dorit sa fiu foarte sugestiv, am luat o harta a acesteia, publicata de cei de la INM, adica Institutul de Meteorologie si Hidrologie, in 2006, cand am avut debit mare de apa pe Dunare si apa a urcat spre 7 metri peste cota 0 la Braila.
Ce se vede cu mult albastru, complet inundat este ce a ramas din Balta Brailei. Restul din dreapta acesteia, cu pete verzi, maro, este suprafata indiguita a Baltii, zisa Insula Mare.

Bunul nostru prieten dr. Stanica Pandrea, arheolog la Muzeul Brailei, care a avut multa rabdare sa asculte "parerile" mele referitoare la paleogeografia acestor meleaguri, a intarit convingerile noastre ca Balta Brailei a fost initial, o Delta a Dunarii, ce s-a format, ca si actuala delta, prin depunerile aluvionare ale Dunarii in marele golf pe care l-a creat diluviul mileniului 7 inainte de Hristos.
Ruperea istmului Bosforului, cresterea nivelului lacului devenit astfel in cateva saptamani mare, au inundat suprafete enorme din jurul actualei Mari Negre.
Poate astfel reusim astazi sa explicam si stiintific ceea ce era practic evident: Braila este port la Dunarea maritima pentru ca intre Braila si Tulcea, adancimile mari ale Dunarii nu au permis acumulari de aluviuni, de aceea nu s-a extins prima delta de la Braila la Tulcea.
Braila inchide Dunarea maritima la Km 174+500, dar si semeata balta care-i poarta numele.
Peste o suta de mii de hectare de lacuri, balti, canale cu nume venite parca din alte limbi ale lumii: iezere, japse, privale. Peste patruzeci si cinci de mii de hectare erau folosite permanent in agricultura.
Acum, saptezeci si cinci de mii sunt indiguite, dintre care cam saizeci si doua de mii se lucreaza efectiv.
Douazeci si cinci de mii au fost neinteresante pentru indiguire si au scapat furiei mondiale a industrializarii agriculturii, care nu a iertat nici coltul nostru de lume.
Daca tot au copiat masinile americane, probabil au luat din zbor si virusul "modelarii naturii", si, in focul intrecerilor, au facut baraje, diguri, asanari si acum traim dupa chipul si asemanarea visului Titanilor anilor '60.
Somnul ratiunii uneori face copii. De multe ori m-am intrebat, si nu retoric: daca tot au furat si copiat modele de masini, de ce taman americane, care se stie cat de fiabile si serioase sunt, si nu vreun Mercedes sau Rolls Royce!
Ei bine, poate ca nu am fi foarte suparati pe acest produs al imaginatiei ingineresti si economice proprie anilor cand guvernele se razboiau cu Mama Natura daca nu aveam si cate ceva de pierdut.
Spre exemplificare, putem vorbi despre schimbarea climatica majora a intregii zone. Pe o suprafata delimitata de un cerc cu raza de o suta de Km., efectul celor o suta de mii de hectare de suprafata umeda a disparut.
Deopotriva cu acesta a disparut un curent de aer cu caracter sezonier, Baltaretul, cel care tinea verile la Braila cu temperaturi de sub 26-28 Celsius, iar fotografiile vremii aratau lumea imbracata pentru astfel de vremuri. Si statisticile meteo asisderea.
Se vorbea atunci despre agricultura industriala cu tractoare cu brazdare cat mai mari si mai tari. Si asta au si facut: brazde mari si adanci, intr-un sol care era an de an imbogatit natural prin inundatii.
Ca sa aflam cu stupoare acum, in anul de gratie 2013, ca ultima gaselnita in tehnologie agricola este scarificarea si nu aratul, adicatelea taman ce faceau bunicii nostri prin partile locului. Pasamite ridicarea solului, insamantarea lui si asezarea pamantului la loc nu mai usuca nenatural pamantul patriei, nu se mai saratureaza cand il iriga intens...
Stiti vorba cu are balta peste?
Nu mai are. Ca nici balta nu prea mai are.
Ce-i de facut?!
Sa vedem cu ce ne-am ales dupa marea industrializare. Ca doar trecura cincizeci de ani de la marea asanare a Baltii si redarea ei catre clasa muncitoare.
O crestere spectaculoasa a nivelului de trai in zona.
O industrie agricola puternic dezvoltata pe orizontala.
O dezvoltare serioasa a bazei turismului pentru zonele limitrofe agriculturii de tip industrial.
O dezvoltare deosebita a pisciculturii industriale.
Realizarea unei economii agro-industriale de proportii epice, care pot compensa fara probleme lipsurile economice ale altor zone, mai defavorizate ale tarii. Noastre sau ale altora.....
Si acum, sfarsim aceasta mica introducere cu intoarcerea la inceput.
Fotografie facuta in acesta vara, 2013, langa Gropeni.
Mercedes sau Ford, sa fie?